28.07.2009

INSEMNARI ZILNICE - VOL.1 -Duminica, 18 noiembrie / 1 decembrie 1918 Bucuresti

Ne-am intors! Ne-am intors dupa doi ani lungi de exil. Ne-am intors -nu-mi vine sa rostesc cuvantul, dar trebuie totusi spus, pentru ca, indiferent ce va urma, astzi acesta este adevarul, ne-am intors triumfatori!
O zi extraordinara lasam in urma, o zi deliranta, extraordinara, de entuziasm descatusat.
Este minunat sa poti spune ca totul a mers bine, fara nici o incurcatura, desi nu a fost atat de simplu sa se organizeze totul,caci transportul se face extrem de greu, la care s-a mai adaugat si ploaia torentiala care a complicat si mai mult situatia.
Am sosit, totusi, aproape la timp. Eu eram foarte emotionata. M-am imbracat in uniforma. Imi facusem o tunica noua, stil englezesc, acel stil pe care par sa-l adopte imperceptibil toate armatele. Barbu* mi-a imprumutat cureaua lui de piele si un sal pe care mi la- adaugat ca retus final. Pe cap aveam o bereta din astrahan brumarie, prinsa cu o funda sub barbie ceea ce-mi dadea un aspect ciudat de baietandru rubicond. Pe deasupra mi-am pus o mantie captusita, lunga. Descriu toate acestea pentru ca intr-o zi s-ar putea sa ma amuze, iar altora sa le aminteasca in ce toaleta eram cand am revenit in Capitala.
Voi merge calare pe splendidul Jumbo, care este urias, inalt si solid, dar mai mult sau mai putin sensibil la zgomot, agitatie si aglomeratie.
La Gara Mogosoaia ne asteptau Berthelot**, Rosetti*** si alti ofiteri francezi, precum si Prezan****, alti generali romani, Catargi cu familia sa si toate "dames du palais" ; emotionanta intalnire!
Am fost teribil de norocosi. Ieri a plouat cu galeata si chiar azi-noapte, cat eram in tren, dar astazi s-a luminat si, desi soarele nu si-a facut aparitia, nu este deloc frig.
Nando***** si cu mine, impreuna cu Nicolae******, Berthelot si toate marimile am incalecat pe caii nostri inca de la gara. Pe Jumbo trebuie sa-l escaladezi ca sa ajungi pe spatele lui, dar odata acolo sus ai un sentiment de siguranta, de "bien-etre de tout repos". El este o faptura extrem de viguroasa si astazi mai prezenta si avantajul ca, tinandu-ma acolo sus, puteam sa privesc minunat lucrurile de la inaltime.
De-a lungul Soselei dragi, pe ambele parti, erau aliniati soldati ai tuturor trupelor, francezi, englezi si romani, primii romani fiind din regimentul meu.
Nici nu pot sa descriu ce emotie am trait, vazand trupele aliate! Asta insemna atat de categoric sfarsitul necazurilor noastre, in sfarsit, prietenii, si noi care nu vazusem alte trupe aliate decat rusesti! Dar numai Dumnezeu stie ce fel de aliati ne-au fost ei!
La fiecare a doua intersectie eram intampinati de preoti care rosteau o scurta slujba si binecuvantau drapelul. Chiar cu putin inainte de a intra in oras, am fost primiti de primar cu traditionala paine si sare, de intregul corp diplomatic, de actuali si fosti ministri. A urmat apoi marsul nostru de-a lungul Caii Victoriei. Pot doar sa spun ca a fost un mars trimfal, in fruntea trupelor noastre, urmate de trupele aliate.
Orasul innebunise complet. Aveam senzatia ca pana si casele si pietrele din caldaram strigau, ovationau, se bucurau impreuna cu multimea.

VA URMA